Manastirea Vladiceni

Mănăstirea Vlădiceni este o mănăstire de călugări amplasată la marginea municipiului Iaşi, în localitatea Vlădiceni (din comuna suburbană Tomeşti), pe locul numit în cronici "Poiana Vlădicăi".

Potrivit tradiţiei locale, în anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun şi mitropolitul Iosif Muşat au întâmpinat la marginea Iaşului, în locul unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaştele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Ţării Moldovei. Cu această ocazie, poiana unde a fost întâmpinat alaiul a fost denumită "Poiana Vlădicăi", denumire existentă şi în cronici. Din acest motiv, după câţiva ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul.

Între anii 1908-1910, câţiva călugări au construit în valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică a Schitului Vlădiceni, spre cinstirea Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan. Între ctitorii de atunci, se numără şi Arhimandritul Teodosie Şoriceanu şi câţiva călugări atoniţi.

Opt ani mai târziu, în anul 1918, biserica a fost distrusă în întregime în urma exploziei unui depozit de muniţii din apropiere. Din cauza exploziei depozitului de muniţie, schitul a fost distrus, murind mai mulţi călugări, printre care şi Arhimandritul Teodosie.

În anul 1992, a fost iniţiată refacerea Mănăstirii, din iniţiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei şi cu purtarea de grijă a episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Calinic Dumitriu Botoşăneanul. PS Calinic s-a ocupat personal de întocmirea formalităţilor în vederea obţinerii aprobărilor necesare. Sfântul Sinod al BOR a aprobat înfiinţarea mănăstirii şi, în anul 1995, locul unde se va construi biserica a fost sfinţit de IPS Daniel. Primul stareţ a fost numit în anul 1995 protosinghelul Meletie Cucoară.