Conacul Rosetti-Solescu din Soleşti

Conacul din Soleşti este un conac în ruine care se află în satul Soleşti din judeţul Vaslui (la o distanţă de 15 km de Vaslui, pe DN 24, spre Iaşi) şi care a fost construit de către familia Rosetti-Solescu în secolul al XIX-lea.


Conacul are trei nivele (demisol, parter şi etaj), camerele fiind grupate în jurul unui hol central, din care se accede în toate camerele prin intermediul culoarelor. În holul central se află o scară monumentală de lemn cu balustrada sculptată. Latura de est a faţadei are o boltă de trăsură cu arcade la parter şi o terasă neacoperită la etaj.


În acest conac, a locuit familia postelnicului Iordache Rosetti cu soţia sa, Ecaterina (Catinca), şi cu cei cinci copii (3 băieţi – Constantin, Theodor şi Dumitru; şi 2 fete – Elena şi Zoe). Aici a avut loc la data de 30 aprilie/12 mai 1844 cununia religioasă a Elenei Rosetti cu Alexandru Ioan Cuza, pe atunci preşedinte al Judecătoriei Covurlui.



După răsturnarea regimului comunist, conacul a fost revendicat de către urmaşii familiei Rosetti-Solescu, stabiliţi în Germania sau Franţa, aceştia cerând statului român 200.000 de dolari pentru a vinde clădirea.


În partea de est a curţii boiereşti, Ecaterina Rosetti (văduva postelnicului Iordachi Rosetti-Solescu şi mama doamnei Elena Cuza) a construit între anii 1859-1860 o biserică-paraclis cu hramul "Adormirea Maicii Domnului".

Biserica adăposteşte valoroase obiecte de cult, printre care menţionăm o evanghelie argintată, un chivot de argint şi o dveră pluşată despre care se spune că ar fi donaţia Doamnei Elena Cuza, cărţi vechi cu litere chirilice (legate în piele), veşminte din mătase naturală ^[10].

În curtea bisericii se află înmormântaţi mai mulţi membri ai familiei boiereşti Rosetti-Solescu: Doamna Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1825-1909), mama sa Ecaterina Rosetti (1800-1869), fiica logofătului Dumitrache Sturza, Gheorghe Rosetti (1853-1916) şi soţia sa Olga Giers-Rosetti (1853-1924), fiica ambasadorului francez la Petrograd. (text Wikipedia)

Movila lui Burcel

Mănăstirea Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de pe Movila lui Burcel este o mănăstire ortodoxă din România situată în vârful legendarei movile a lui Burcel pe DN 24 Iaşi-Vaslui, pe teritoriul comunei Micleşti. Ea a fost înfiinţată în anul 1996 prin strădania arhimandritului Ştefan Guşă.



Sculptura interioară a bisericii (străni, iconostase, scaun arhieresc, tetrapoade şi catapeteasmă) a fost realizată în lemn de stejar de o echipă de artişti populari condusă de Ovidiu Ţucă din Vânători Neamţ, iar pictura catapetesmei aparţine profesorului C. Ciubotaru din Târgu Neamţ.



Mergând pe Drumul Naţional Iaşi-Vaslui, după intrarea pe teritoriului judeţului Vaslui, pe partea dreaptă a drumului se află Movila lui Burcel, o formaţiune naturală pitorească, cunoscută pentru legenda despre un ţăran înzestrat cu pământ de către domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504). Legenda spune că prin anul 1498 domnitorul însoţit de alaiul său s-a întâlnit cu un ţăran fără o mână (şoimanul Burcel care luptase alături de domnitor la Războieni) care ara de zor o movilă de pământ, în zi de duminică. Ţăranul a fost întrebat de domnitor de ce munceşte în zi de duminică, la care el a răspuns că nu are pământ şi că, pentru a-şi hrăni familia, trebuie să muncească din greu la fratele său care îi împrumută un plug şi un bou doar duminica pentru a-şi ara micul său ogor. Conform legendei, domnitorul Ştefan cel Mare i-a dat lui Burcel şase pungi cu galbeni pentru ca să-şi cumpere boi şi plug.



Femeia, care simbolizează Dacia Traiană, este prezentată cu ambele mâini ridicate deasupra capului rupând Pactul Ribbentrop-Molotov (1939) prin care s-a hotărât anexarea de către URSS a Basarabiei, uitându-se spre harta Moldovei cu cetăţile lui Ştefan cel Mare de pe malul Nistrului: Cetatea Hotin, Cetatea Soroca, Cetatea Orhei, Cetatea Tighina, Cetatea Albă şi Cetatea Chilia.

Grupul statuar format din trei cruci de pe Movilă reprezintă fie cele trei cruci de pe Golgota, fie Sfânta Treime, fie cele trei provincii româneşti, fie chiar cei trei luceferi ai Ortodoxiei: Sfântul Apostol Andrei - hramul paraclisului de la Mănăstirea "Ştefan cel Mare şi Sfânt", Constantin cel Mare - cel care oficializează creştinismul şi Ştefan cel Mare - cel care a apărat creştinismul, după căderea Constantinopolului sub turci (1453).


Movila lui Burcel este înscrisă în lista monumentelor istorice din România cu valoare memorială şi pe deasupra este şi "rezervaţie naturală botanică", protejată de lege.


Momentan este in constructie o biserica noua.


Hramul mănăstirii este sărbătoarea Sf. Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai), Întrucât împăratul bizantin Constantin cel Mare este cel care a legiferat Duminica ca zi de odihnă prin Edictul de la Milan (313), iar Ştefan cel Mare i-a dat şase pungi cu galbeni lui Burcel ca să-şi cumpere boi şi plug pentru a nu mai necinsti ziua de odihnă, Duminica.