The light

Pray

Creştin

Conacul Rosetti-Solescu din Soleşti

Conacul din Soleşti este un conac în ruine care se află în satul Soleşti din judeţul Vaslui (la o distanţă de 15 km de Vaslui, pe DN 24, spre Iaşi) şi care a fost construit de către familia Rosetti-Solescu în secolul al XIX-lea.


Conacul are trei nivele (demisol, parter şi etaj), camerele fiind grupate în jurul unui hol central, din care se accede în toate camerele prin intermediul culoarelor. În holul central se află o scară monumentală de lemn cu balustrada sculptată. Latura de est a faţadei are o boltă de trăsură cu arcade la parter şi o terasă neacoperită la etaj.


În acest conac, a locuit familia postelnicului Iordache Rosetti cu soţia sa, Ecaterina (Catinca), şi cu cei cinci copii (3 băieţi – Constantin, Theodor şi Dumitru; şi 2 fete – Elena şi Zoe). Aici a avut loc la data de 30 aprilie/12 mai 1844 cununia religioasă a Elenei Rosetti cu Alexandru Ioan Cuza, pe atunci preşedinte al Judecătoriei Covurlui.



După răsturnarea regimului comunist, conacul a fost revendicat de către urmaşii familiei Rosetti-Solescu, stabiliţi în Germania sau Franţa, aceştia cerând statului român 200.000 de dolari pentru a vinde clădirea.


În partea de est a curţii boiereşti, Ecaterina Rosetti (văduva postelnicului Iordachi Rosetti-Solescu şi mama doamnei Elena Cuza) a construit între anii 1859-1860 o biserică-paraclis cu hramul "Adormirea Maicii Domnului".

Biserica adăposteşte valoroase obiecte de cult, printre care menţionăm o evanghelie argintată, un chivot de argint şi o dveră pluşată despre care se spune că ar fi donaţia Doamnei Elena Cuza, cărţi vechi cu litere chirilice (legate în piele), veşminte din mătase naturală ^[10].

În curtea bisericii se află înmormântaţi mai mulţi membri ai familiei boiereşti Rosetti-Solescu: Doamna Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1825-1909), mama sa Ecaterina Rosetti (1800-1869), fiica logofătului Dumitrache Sturza, Gheorghe Rosetti (1853-1916) şi soţia sa Olga Giers-Rosetti (1853-1924), fiica ambasadorului francez la Petrograd. (text Wikipedia)

Cruce

Am demumit această fotografie Cruce dar cu cat o privesc mai mult i-aş spune Echilibru...
... şi se poate vedea atat cel fizic cat si cel psihic, spiritual.

FotoImpresii din Bratislava

Bratislava este capitala şi cel mai mare oraş din Slovacia şi are o populaţie de aproximativ 430.000 locuitori. Bratislava este situată pe Dunăre, aproape de graniţele Slovaciei cu Austria şi Ungaria şi destul de aproape de graniţa cu Republica Cehă. Se află la doar 60 de km de Viena. Oraşul are cea mai mare densitate a populaţiei din Europa centrală. Munţii Carpaţi încep pe teritoriul oraşului.
Castelul Bratislava este castelul principal din Bratislava, capitala Slovaciei.Clădirea masivă, cu turnuri în cele patru colţuri, este situată pe un deal stâncos relativ izolat, din Carpaţii Mici, chiar deasupra râului Dunărea, în mijlocul Bratislavei. Este o bijuterie a oraşului.Oferă o excelentă panoramă a Bratislavei, a Austriei, şi atunci când vremea este favorabilă, a Vienei şi Ungariei. Există multe legende legate de istoria castelului.


Dunărea traversează oraşul de la vest spre sud-est. Cursul Dunării mijlocii începe la Strâmtoarea Devin, situată în partea de vest a Bratislavei. Alte râuri sunt Morava, care formează graniţa de nord-vest a oraşului, şi se varsă în Dunăre la Devín, Dunărea Mică şi Vydrica, care se varsă în Dunăre în zona Karlova Ves.


Muzeul Naţional Slovac, fondat în 1961, îşi are sediul în Bratislava, pe malui Oraşului Vechi, împreună cu Muzeul de Istorie Naturală, care este una din subdiviziunile sale. Este cel mai mare muzeu şi cea mai mare instituţie culturală din Slovacia. Muzeul se ocupă de 16 muzee specializate, din Bratislava şi din afara ei.


O mare parte dintre turişti vizitează Bratislava o singură zi, şi numărul lor exact nu este cunoscut. Majoritatea turiştilor străini provin din Republica Cehă, Germania, Regatul Unit, Italia, Polonia, Austria, Franţa, Statele Unite, Japonia şi Ungaria.


Numele actual, Bratislava, datează din 1837, când eruditul slavist Pavel Jozef Šafárik a reconstruit o variantă a lui, din nume mai vechi, considerând că erau derivate din numele conducătorului Boemiei Bretislav I. Numele a fost folosit iniţial de către membrii mişcării naţionale slovace în 1844, ca Bratislav. După primul război mondial, unii reprezentanţi non-slovaci ai oraşului au încercat să-l redenumească „Wilson City”, în onoarea preşedintelui american Woodrow Wilson, şi pentru a evita încorporarea acestuia în Cehoslovacia. Propunerea a fost respinsă, şi numele oficial al oraşului a devenit Bratislava în martie 1919, după ce oraşul a ajuns să facă parte din Cehoslovacia. (text Wikipedia)

Rising Sun

Stairs

Window

... To Haven

Hristos a înviat!

Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creştine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de început a Paştelui marchează începutul anului ecleziastic creştin.

Data celebrării Paştelui are la bază două fenomene astronomice: echinocţiul de primăvară şi mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului. Astfel, Paştele se serbează în duminica imediat următoare primei luni pline după echinocţiul de primăvară.
Paştele creştin are o durată de 40 de zile, cuprinse între sărbătoarea Învierii Domnului (prima duminică de Paşti) şi sărbătoarea Înălţarii Domnului, care se celebrează la 40 de zile de la Înviere, într-o zi de joi. Primele 3 din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare sărbătoare. (text Wikipedia)

Abstract

Scări

Icoană

Abstract (lat. abstractus, part. lui abstrahere „a scoate din" ; FILOZ.), categorie filozofică opusă concretului, care desemnează cunoaşterea proprietălilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor. Reflectînd notele esenţiale şi generale ale obiectelor, noţiunile abstracte lasă deoparte particularitălile obiectului concret (senzorial), „fac abstracţie" de acestea

Două cruci

Tu ai fost crucea mea Înaltă, subţire, În stare să mă răstignească Grindă pe grindă. Eu am fost crucea ta Copilărească, Răsfrântă-n oglindă. Aceeaşi mişcare Pentru îmbrăţişare Şi răstignire, Pentru mire Şi pentru mireasă.

Lasă Vremea să curgă de două ori, Dinspre seară, şi dinspre zori, Pentru unul, şi pentru altul, Să ne asemene, Şi să ne-acopere sumbră Cu flori - Printre care să privim spre înaltul Desenat cu două cruci gemene: Una de umbră. (de Ana Blandiana)

Manastirea Hlincea

Mănăstirea Hlincea este o mănăstire de călugări amplasată la ieşirea din municipiul Iaşi, în localitatea Hlincea (din comuna Ciurea), într-un cadru pitoresc aflat la poalele dealului Cetăţuia. Ea datează de la sfârşitul secolului al XVI-lea, fiiind ctitorie a domniţei Maria, fiica lui Petru Şchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 şi 1582-1591) şi a soţului ei, spătarul de origine greacă Zottu Tzigara.

Mănăstirea Hlincea se află la o distanţă de circa 3 km spre sud-vest de Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi, pe marginea liniei de cale ferată Iaşi-Vaslui şi a râului Nicolina.(text Wikipedia)

Manastirea Dobrovat

Mănăstirea Dobrovăţ este o mănăstire de călugări amplasată în satul Ruşi din comuna Dobrovăţ (Iaşi) şi este ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare, acesta nereuşind finalizarea ei. Mănăstirea se află la o distanţă de 25 de kilometri sud-est de Iaşi şi la 35 de kilometri nord de Vaslui.

Mănăstirea Dobrovăţ are hramul Pogorârea Duhului Sfânt, serbat în duminica a opta după Paşti. (text Wikipedia)

Manastirea Barnova

Mănăstirea Bârnova este o mănăstire de călugări amplasată în preajma municipiului Iaşi, în pădurile Podişului Central Moldovenesc, sub dealul Pietrăriei, în comuna Bârnova. La mănăstire se poate ajunge pe drumul spre Vaslui; imediat după Hanul "Trei Sarmale", pe partea dreaptă, se desprinde un drum pe care se poate ajunge în satul Bârnova (10 km).

Mănăstirea Bârnova este situată într-un pitoresc cadru natural, printre copaci umbroşi şi împrejmuită cu ziduri puternice. Ea a fost ctitorită de către domnitorul Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă (1626-1629, 1633), de la care îşi trage şi denumirea, dar lucrările au fost finalizate de către domnitorul Eustratie Dabija (1661-1666). (text Wikipedia)